În timpul vieţii sale omul este pus în diverse situaţii de problemă, de la cele mai simple pînă la cele mai complicate. Dar pentru a-i reuşi să le rezolve, el îşi planifică acţiunile, încearcă să prevadă, să ia în consideraţie toate variantele posibile de desfăşurare a procesului care ar duce la rezultatul scontat. În context, să examinăm o situaţie cunoscută de mai mulţi.
De exemplu, vrem să cumpărăm o pîine de secară. Dar fiind preocupaţi de alte treburi, îl trimitem pe copil la magazin, pentru prima oară. Cum vom proceda în cazul dat? La început îi explicăm, cu destulă claritate, succesiunea acţiunilor pe care le va avea de făcut:
– mergi la magazinul “X”;
– intri în magazinul “X”;
– iei un coş gol;
– intri în secţia “produse de panificaţie”;
– pui în coş o pîine de secară;
– achiţi costul la casă;
– muţi pîinea din coş în punga noastră;
– pui coşul la loc;
– ieşi din magazin şi revii acasă.
De fapt, ce am făcut noi?
Am elaborat un plan de acţiuni, realizarea căruia duce la rezolvarea problemei. Aşadar, pentru a soluţiona o problemă, trebuie să cunoaştem succesiunea de acţiuni, de paşi care ar conduce la rezultatul scontat. Această succesiune de acţiuni poate fi elaborată sau cunoscută din timp (experienţă proprie, literatură) şi aplicată; ea nu este altceva decît un algoritm, prin a cărui executare se rezolvă “problema pîinii”. Aceeaşi succesiune de acţiuni este utilizată de copil şi în cazul în care îl trimitem să cumpere două pîini, lapte, sare sau alte produse. Am putea spune chiar că acelaşi algoritm se utilizează pentru rezolvarea unei întregi clase de probleme asemănătoare (deşi datele de intrare diferă, ele au totuşi afinităţi). În exemplul de mai sus părintele a elaborate algoritmul, iar copilul l-a urmat (îndeplinit).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu